M-am trezit cu noaptea în cap (mi-o pusese cineva să-mi facă în ciudă) ca să prind loc în rândul din față la investirea noului celeu (Consiliu Local) al Ploieștiului. Și bine am făcut că a fost o înghesuială de ziceai că se dau bilete la concertul de debut al Madonnei. Și o căldură de pica rândunica transpirată din zbor. Într-un final au descoperit că există aer condiționat, iar un pic mai târziu s-au dumirit și cum să-i dea drumul. N-a făcut față. Cum n-am făcut nici eu la atmosfera de bâlci sătesc cu care s-a început la Ploiești treaba. Dacă eram în comuna Lăpotari la hramul localității mai înțelegeam că șușoteau și vorbeau toți de parcă stătuseră trei zile cu căluș la gură. Dacă nici la investire nu ne prefacem că ne pasă, atunci când?
Am o veste bună și una rea. Aia bună e că am văzut figuri noi în celeu. Aia mai nașpa este că sunt și figuri vechi care au dovedit în ultimii patru ani că pot. Ce pot, vedeți și voi dacă vă plimbați prin Ploiești.
Și-apoi a urmat votul pentru viceprimari. Care se știau de ieri, alaltăieri care vor fi și de ce. Dar hai să ne prefacem că e vot secret, democrația va triumfa. Așa de secret era că la ieșire stăteau băieții de la partide să treacă pe răboj care cum a votat, că vorba aia, cine are nevoie de trădători între ei? N-au existat. Plus că s-a patentat și noua metodă de împăturit buletinul de vot. Cu scrisul în exterior să se vadă clar cine pe cine a votat. Au fost vreo trei consilieri care au folosit metoda asta. Important e, cum spuneam, că votul a fost secret, nu?
Mai avem hopul de trecut cu cejeul de la Prahova și pe urmă o să se apuce băieții de treabă (nu mai râdeți așa tare). Dar despre cejeu, mâine.
